Ce nu ne-au spus autorităţile despre gazul CS

Ce este gazul CS?

Probabil că mai toată lumea ştie de-acum că gazul CS (chlorobenzalmalononitril) este un gaz lacrimogen folosit frecvent de jandarmeria/poliţia multor ţări (inclusiv în UE) în operaţiunile standard de dispersare a persoanelor, dar interzis în teatrele de război, fiind considerat armă chimică (sună ciudat, dar aşa stă situaţia: este o armă chimică permisă în dispersarea populaţiei la proteste).

NOTĂ: Chlorobenzalmalononitrilul nu este gaz în starea sa naturală, ci o pulbere, care, în combinaţie cu un solvent volatil, formează gazul denumit CS (după numele descoperitorilor lui, Corson and Stoughton).

Ce nu ne-au spus autorităţile despre gazul CS?

Autorităţile noastre nu s-au obosit să ne spună că acest gaz este cotat cu 2 (pe scara NFPA, de la 0 la 4) în privinţa pericolului asupra sănătăţii – adică expunerea intensă şi continuă poate provoca incapacitate temporară şi leziuni permanente sau de lungă durată. În mod evident, pe 10 august o mulţime de protestatari au inhalat acest gaz în mod intens şi continuu, ceea ce îi face susceptibili de a dezvolta leziuni ulterioare permanente.

De asemenea, deosebit de important este faptul că gazul CS intră în reacţie cu oxidanţi puternici (ex. nitrat de aluminiu, folosit la antiperspirante; peroxid de oxigen, folosit la decolorarea părului; hipoclorit, care intră chiar în componenţa unor soluţii decontaminante folosite de paramedici), nefiind recomandată intrarea lui în contact cu astfel de substanţe, care amplifică efectul gazului CS.

De asemenea, nu ni s-au „dezvăluit” condiţiile-standard de folosire, adică 0,4 mg pe metru cub, pulverizat de la distanţă de 1,5-2 metri, în aer liber şi nu direct pe piele sau în faţă, asupra persoanelor aparent sănătoase.

Un lucru deosebit de important pe care trebuia să ni-l spună autorităţile din domeniul sănătăţii – sau chiar să tragă un semnal de alarmă public, când au văzut cantităţile enorme de gaz care s-au folosit – este faptul că la o concentraţie mai mare de 2 mg pe metru cub, gazul CS devine pericol imediat pentru viaţă sau sănătate, conform standardelor IDLH.

Ce efecte are gazul CS?

În condiţii standard de folosire, gazul CS provoacă următoarele simptome:

– lăcrimare

– conjunctivită

– excreţii nazale abundente

– tuse profundă

– senzaţii de arsură a ochilor, pleoapelor, nasului şi gâtului

– înroşirea pielii, băşici pe piele

– dezorientare

– ameţeală

– dureri de cap

– dureri de ochi

– dificultăţi în respiraţie, senzaţia de apăsare în piept

– arsuri ale pielii transpirate şi / sau arse de soare.

– orbire temporară (ocazional)

– tuse violentă şi vomă (la concentraţii mari)

Ce nu ne-au spus autorităţile despre efectele gazului CS?

Constituie grupă de risc persoanele suferinde de hipertensiune, astm, boli cardiovasculare şi respiratorii, persoanele care iau medicamente neurolepticeşi fumătorii. Cu alte cuvinte, aceste categorii de persoane sunt mai expuse efectelor gazului şi pot dezvolta complicaţii, bolnavii de astm expuşi la CS necesitând uneori spitalizare pe termen lung.
Deşi gazul CS este considerat „neletal” (nu „nepericulos”, cum zicea doamna medic măritată cu un chimist, Monica Pop), s-au înregistrat cazuri de instalare ulterioară a unor afecţiuni, precum edem pulmonar non-cardiogen, dermatită de contact, leziuni grave ale inimii, plămânilor şi ficatului, hipotensiune, bradicardie(rărirea ritmului cardiac) şi chiar decese. De asemenea, au fost raportate cazuri de avort sau făt mort la naştere.

NOTĂ: Nici o substanţă chimică nu este totalmente „inofensivă” sau „nepericuloasă”, mai ales în cantităţi şi concentraţii mari, cu atât mai puţin gazul CS, responsabil de moartea prin asfixiere a 37 de oameni în Egipt, care au murit în chinuri după ce li s-a aplicat „tratamentul” cu gaz CS într-un autobuz.

Au fost înregistrate cazuri de „efecte colaterale” ale folosirii gazului CS: au existat situaţii în care recipientele de gaz care au explodat foarte aproape de oameni au produs orbiri, mutilări sau chiar decese.
Constituie factori agravanţi ai efectelor gazului CS şi simptomelor provocate de acesta: spaţiile închise, pieţele înconjurate de clădiri înalte, temperatura ridicată, umiditatea, concentraţia mare a gazului.
Simptomele expunerii la gazul CS variază în funcţie de gradul de sănătate a persoanelor expuse, de vârsta şi greutatea lor corporală şi de timpul de expunere la gaz.

Ce trebuie să facem dacă intrăm în contact cu gazul CS (şi nu ne-a spus nimeni)

În primul rând, trebuie reţinut faptul că în cazul gazului CS putem vorbi nu doar de contaminare „la prima mână”, ci şi de contaminare secundară – adică o persoană care intră în contact cu o persoană direct afectată de gaz poate fi şi ea contaminată (aşa cum am menţionat la început, CS nu este, de fapt, un gaz, ci o pulbere, care poate rămâne pe piele, pe haine şi încălţăminte etc. până la 7 zile).

ATENŢIE! Pulberea reziduală se depune pe orice obiecte: genţi, eşarfe, umbrele, bijuterii etc., în general pe orice obiect care a fost expus contaminării! Spălaţi bine sau aruncaţi obiectele avute asupra dvs. în timpul contaminării.

OBSERVAŢIE: Nu am auzit ca autorităţile să fi efectuat proceduri de decontaminare a Pieţei Victoriei, deşi s-ar fi impus o astfel de decontaminare, având în vedere cantităţile imense de gaz folosit.

În al doilea rând, procedurile standard de decontaminare sunt următoarele:

– pentru ochi: irigare imediată. Se spală ochii cu cantităţi mari de apă, ridicându-se din când în când pleoapele. Nu lăsaţi apa să vă curgă pe corp. Apelaţi imediat la asistenţă medicală.

– pentru piele: spălare imediată cu apă rece şi săpun. Dacă substanţa intră în haine, dezbrăcaţi-vă şi spălaţi-vă cu apă rece şi săpun. Dacă iritaţia persistă după spălare, apelaţi la asistenţă medicală.

– pentru respiraţie: mutarea imediată a pacientului la aer curat. Dacă pacientul nu mai respiră, efectuaţi respiraţie artificială. Pacientul trebuie să stea liniştit, la cald. Apelaţi la asistenţă medicală.

IMPORTANT: nu vă frecaţi la ochi, la nas sau pe piele!

NOTĂ: În general, simptomele normale ale gazului CS dispar în câteva minute (până la o jumătate de oră) dacă persoana expusă la gaz se mută la aer curat şi expunerea încetează. Totuşi, procedurile de decontaminare trebuie îndeplinite (spălare cu apă rece, îndepărtarea hainelor cât de curând posibil). Hainele purtate în timpul expunerii trebuie spălate de câteva ori sau chiar aruncate.

OBSERVAŢIE: Poate că cineva ar fi trebuit să iasă la televizor chiar pe data de 10 august să ne ofere informaţii – oricât de sumare – privitoare la toate aceste lucruri, pornindu-se de la prezumţia (ce s-a dovedit adevărată) că gazul folosit de Jandarmerie este un gaz-standard, legal şi conform standardelor de calitate. Poate că dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, nu am fi avut atâtea victime, cu simptome atât de grave şi de persistente.

Câteva cuvinte şi despre gazul OC

La mitingul din 10 august nu s-a folosit doar gazul CS, ci şi gazul OC – sau aşa-numitul „spray cu piper” (de fapt cu ardei iute, substanţa activă fiind capsaicina, derivată din ardeiul iute).

Conform unui document oficial al Parlamentului European, simptomele expunerii la acest gaz sunt mai grave decât ale gazului CS, pentru că, pe lângă obişnuitele lăcrimări, dificultăţi în respiraţie, tuse, rinoree, gazul OC poate provoca orbire temporară (15-30 minute), senzaţii de arsură a pielii (45-60 min.), tuse incontrolabilă provocatoare de dificultăţi în respiraţie (3-15 min.), spasme ale părţii superioare a organismului (care forţează persoana să se aplece în faţă). Pentru suferinzii de astm există risc de deces. Există un număr mult mai mare de decese raportate în urma folosirii gazului OC decât în cazul CS (ex.: 61 de decese între 1990-1995 în SUA, în urma folosirii gazului „cu piper” de către poliţie).

IMPORTANT! Apa nu ajută la îndepărtarea efectelor gazului OC, pentru că substanţa activă (capsaicina) nu este solubilă în apă. Mai mult, nici tratamentele pentru piele cu Maalox, lapte, şampon pentru copii etc. nu fac mare diferenţă în simptome (deşi ajută la îndepărtarea agentului contaminant de pe piele), un studiu făcut pe voluntari evidenţiind că nimic din toate acestea nu uşurează efectele sprayului cu piper. Singurul mod de uşurare a durerilor etc. este îndepărtarea imediată de sursa gazului şi evitarea re-expunerii. În timp (7-15 minute), simptomele vor trece.

Un studiu efectuat de armata SUA în 1993 a ajuns la concluzia că sprayul cu ardei iute poate provoca „efecte mutagene, carcinogene, sensibilizare, toxicitate cardiovasculară şi pulmonară, neurotoxicitate, fiind posibile şi decese. Există un risc în utilizarea acestui produs pe o populaţie numeroasă şi variată„!

NOTĂ: Nu am găsit în timp util materiale referitoare la expunerea cvasi-simultană la ambele tipuri de gaz! Cu atât mai puţin nu am găsit ceva referitor la inhalarea alternativă, intensă şi prelungită, a ambelor gaze. Vă rog, dacă aveţi cunoştinţe în domeniu sau dispuneţi de oarece informaţii şi, mai ales, de surse accesibile pe Internet, să ni le faceţi cunoscute într-un comentariu sub acest articol. Vă mulţumesc!

Pledoarie pentru un studiu de caz

Aş vrea în primul rând să răspund întrebării din titlu: Poate fi letal gazul CS?

Răspunsul, aşa cum v-aţi dat deja seama, este, pe scurt, DA. În anumite condiţii, gazul CS poate deveni letal (ca şi gazul OC).

Dacă este pulverizat într-un spaţiu închis, de exemplu – cum s-a întâmplat în cazurile menţionate mai sus – CS este un agent letal, fără nici o urmă de îndoială.

De asemenea, aşa cum am menţionat mai sus, la o concentraţie mai mare de 2 mg /mc, devine „pericol imediat pentru viaţă sau sănătate”, adică este posibil „să provoace decesul sau efecte adverse asupra sănătăţii, imediate sau ulterioare, sau poate împiedica evacuarea din mediul contaminat” (aşa cum s-a întâmplat în cazul persoanelor leşinate în Piaţa Victoriei – ceea ce poate fi un indiciu pentru depăşirea dozei legale!). Adică nu mai este nicidecum atât de „inofensiv” pe cât vor unii să credem; dimpotrivă, poate deveni chiar letal, în funcţie de concentraţie, intensitatea şi timpul expunerii, condiţiile atmosferice etc.

Cât priveşte datele ştiinţifice privind pericolul folosirii gazului CS, în general, există o cercetare făcută de Biomed Central în 2017 (cea mai amplă pe care am găsit-o pe Internet; o găsiţi aici), care analizează 31 de studii din 11 ţări, efectuate între 1990 şi 2015, pe 5910 persoane expuse la agenţi chimici iritanţi (gaze lacrimogene CS şi OC), din care 67 (1,3%) au suferit dizabilităţi permanente şi două au murit (una din cauza gazului CS pulverizat în spaţiu închis, provocând victimei stop respirator – cazul din Egipt amintit nu a fost inclus în studiu; celălalt deces s-a datorat unui traumatism cerebral provocat de un proiectil de aruncare a gazelor). Dintre cei cu dizabilităţi permanente, 18 au fost cazuri de „efecte colaterale”, constând în traumatisme grave rezultate din exploziile proiectilelor de gaze (amputări de membre, disfuncţii ale membrelor, rupturi ale globului ocular şi orbire, traumatism cerebral). Au fost înregistrate 23 de cazuri de dizabilităţi permanente legate de astm şi alte probleme respiratorii, precum şi 14 cazuri de simptome psihiatrice persistente. Din totalul leziunilor analizate (9261 leziuni, fiind înregistrate multiple leziuni per persoană), 8,7% au fost severe, afectând ochii, pielea şi sistemul respirator (ex. 131 de leziuni cardiopulmonare grave).

Concluziile studiului arată că „substanţele chimice iritante [gazele lacrimogene] pot provoca leziuni grave, dizabilităţi permanente şi, în cazuri rare, decese„, existând riscuri grave asociate utilizării frecvente a acestor arme chimice recunoscute drept „sigure” pentru sănătate. Printre riscurile specifice se regăsesc „utilizarea agenţilor chimici iritanţi în spaţii închise, cantitatea excesivă de chimicale folosite, factori specifici de mediu precum căldura şi umiditatea şi ţintirea directă a indivizilor, atât cu proiectile, cât şi prin pulverizarea directă în faţă„. Ca atare, autorii studiului subliniază necesitatea urgentă a adoptării unor protocoale pentru limitarea utilizării fără discernământ a substanţelor chimice iritante, în scopul prevenirii morbidităţii şi mortalităţii inutile în rândul protestatarilor.

Ce trebuie subliniat aici este faptul că acest studiu a analizat efectele expunerii (directe şi indirecte) la CS (şi OC) a doar circa 6000 de persoane în total, în condiţii şi situaţii diferite (proteste, arestări, expuneri accidentale), în ţări diferite, pe o perioadă mare de timp (25 de ani). Datele existente nu sunt îndestulătoare, însă, întrucât nu există studii pe mulţimi foarte mari de oameni care să fi fost simultan şi îndelung expuşi la gazul CS (sau OC).

Asta pentru că ceea ce s-a întâmplat în România acum 10 zile nu îşi găseşte un echivalent în lumea democratică şi cu greu găsim situaţii similare în lumea nedemocratică. Unele cazuri asemănătoare au fost înregistrate în Egipt, Venezuela sau Turcia. Nu am ştiinţă de condiţiile specifice de expunere din aceste ţări, însă nu există studii pe mulţimi mari (de zeci de mii de persoane) expuse simultan la gaz lacrimogen în condiţii anormale, agravante (şi ilegale!), adică în mod intens, repetat, îndelungat, în condiţii de umiditate şi căldură mare, într-o piaţă înconjurată de clădiri înalte, care împiedică împrăştierea gazului. Adică exact condiţiile din noaptea fatidică de 10 august, din Piaţa Victoriei.

Iată de ce tot ce s-a întâmplat la noi în acea noapte trebuie să constituie nu numai obiectul unei anchete penale, ci şi subiectul unui amplu şi serios studiu de caz, care să rămână în analele medicinii ca relevant şi să se constituie într-un instrument de referinţă, de care este atâta nevoie, de care autorităţile din întreaga lume să ţină seama înainte de a califica gazele lacrimogene drept „inofensive” şi a le folosi fără discernământ asupra oamenilor, aşa cum s-a întâmplat în România secolului 21. Mai ales că între timp a murit un om, un protestatar participant la acel miting, domnul Ilie Gâzea, şi mai ales că, din declaraţiile medicului care l-a îngrijit imediat după episodul din piaţă, cauza decesului bătrânului a fost sindromul emetizant Mallory-Weiss, care apare preponderent la hipertensivi (cum era dl Gâzea) şi ale cărui principale cauze de apariţie sunt efortul intens de a voma sau tusea – unul dintre simptomele gazului CS…

_________________

Bibliografie selectivă:

https://gizmodo.com/what-tear-gas-does-to-its-victims-1621571660

https://news.nationalgeographic.com/news/2013/06/130612-tear-gas-history-science-turkey-protests/

http://physiciansforhumanrights.org/library/reports/weaponizing-tear-gas.html#sthash.65F1UdXI.dpuf

https://www.bbc.com/news/world-middle-east-26626367

http://facingteargas.org/mp/8/palestine

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC539444/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5096012/

http://physiciansforhumanrights.org/library/reports/weaponizing-tear-gas.html#sthash.65F1UdXI.dpuf

https://www.businessinsider.com/side-effects-of-ferguson-tear-gas-can-kill-2014-8

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25633030