De ce trebuie să începeţi lupta

        Noptile mele sunt albe. Ma consider o fericita gandindu-ma cati sunt cei care au nopti de smoala, cu freamat, cu frica de propria persoana, cu remuscari si lacrimi care se innoada si se fac sirag atarnat pe chip sub emblema suferintei. Eu sunt libera sa sper, sa visez, sa urlu, sa rad, sa spun ce gandesc, sa plec cu mine in lume si sa ma intorc atunci cand vreau. Eu sunt libera sa traiesc fara reguli, sa decid pentru mine si sa fiu eu. Sunt libera sa spun nu, sa pierd, sa am indoieli, sa ma prabusesc si apoi sa zbor iar. Sunt libera sa nu spun nu atunci cand vreau sa fie da.

        Libertatea mea are un pret imposibil de trait pentru altii. Libertatea mea doare in mintea cui nu vrea sa inteleaga ca nu toti suntem la fel. Libertatea mea nu imi este vulnerabilitate, ci tarie, pentru ca de noi depinde ca viata sa ne fie poveste si nu razboi.

        Nu ati obosit sa traiti vieti care nu va apartin? Nu va simtiti prizonieri la limita sufocarii atunci cand trebuie sa fiti roboti in jocul altcuiva? Nu vi se face uneori pofta sa evadati, sa va razvratiti, sa fiti liberi de constrangerile care va ucid? De ce acceptati la infinit sa vi se spuna ce si cum sa faceti, cand sfarsitul este vesnic la panda, iar voi tot prada ramaneti?

        Decat sa faceti pact cu altii pentru impliniri efemere, mai bine construiti, lasati in urma voastra zambete, saditi un viitor in care daca moartea ar fi doar un restart, nu v-ar fi teama sa traiti. Cand ati fost ultima data dimineata senina a cuiva? Cand nu ati simtit nevoia sa inghititi in sec atunci cand ati fi vrut sa vorbiti? Cand ati privit in ochi o persoana draga fara teama de ceea ce ar putea zari in voi? Cand ati putut decide pentru viata voastra fara sa va simtiti stransi in lantul cui v-a facut prizoier? Cand ati fost voi ultima data fara sa va rusinati de ceea ce ati devenit?

        Multi se cred puternici, zei si de fapt tanjesc la simpla viata de muritor. Rupeti randurile! Fiti liberi! Luptati pentru voi! Nu ramaneti stapani sclavi! Ridicati capetele din pamant! Daca nu o faceti pentru voi, macar pentru cei ce vor veni.

        Viata este precum sclipirea unei stele ce ia forma unei inimi in imbratisarea palmelor. Doar voi decideti daca o faceti sa straluceasca sau ii deveniti umbra.