Manipularea ca arta a seducţiei

        Manipularea este precum arta seductiei urmata de abandon. Dupa ce si-a atins obiectivul, cel direct interesat renunta la a se mai juca dupa placul sau cu mintea subiectului. Unele persoane isi dau seama din timp de ceea ce li se intampla, aici fiind incluse in special cele instinctive, si se retrag dintr-un cerc vicios sortit sa le ameteasca ideile, cu scopul precis de a le controla actiunile.

        Exista multe tehnici bine puse la punct pentru a se obtine rezultatele dorite. Renumite sunt cele din asa numitul Decalog al lui Chomsky. Iar, daca analizati cu putina luciditate si mai multa detasare societatea in care traim, veti constata, cu surprindere poate, cat de actuale sunt acestea.

  1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate
  2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii
  3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău
  4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său
  5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte
  6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor
  7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare
  8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă
  9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei
  10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare

        Ma consider o persoana atenta la detalii si suficient de rabdatoare incat sa nu iau decizii hazardate. Tocmai din acest motiv am decis sa-mi eliberez mintea si sufletul de furie si revolta, pentru a filtra informatiile altfel umbrite de emotii. Si am realizat cat de previzibile pot fi anumite reactii, devenind astfel usor de provocat si folosit. Este ca intr-o partida de sah, in care jucatorul mai experimentat are capacitatea de a privi cu cateva miscari inainte. Aici intervine manipularea.

        Intrebarea mea este ce faceti atunci cand va simtiti parte dintr-un astfel de scenariu? Reactionati? Va puneti intrebari lasand loc indoielii? Continuati sa faceti parte dintr-un joc pe care stiti ca l-ati inceput din tot sufletul, dar simtiti cum va este furat? Negati din incapatanare accentuata de furie semnalele care v-au trezit suspiciuni? Renuntati spunand ca oricum nu contati, fiind doar o picatura de ploaie ce saruta oceanul?

        Suntem cu totii atat de diferiti, luati fiecare in parte, dar atat de asemanatori cand ne unim in idealuri si dorinte… Tocmai din acest motiv, consider ca manipularea maselor este mai periculoasa decat cea directa a unei singure persoane.

        Decat sa irosim timp si energie pentru a ne certa intre noi, nu ar fi mai bine sa construim? Cum spunea Socrate: “ Daca lipseste unirea, nici Statul nu poate fi bine carmuit, nici casa bine gospodarita. ”